In cautarea unei cariere cu sens

Salut, sunt Matei, career coach la TOTAL si co-fondator Career Shift. Sunt mandru de ceea ce fac, am un job misto si un business in derulare. Imi place, ma incarca, are sens. Dar pana sa ajung aici am batut cale lunga, un drum cu multe denivelari, platouri, infundaturi. Sigur, si cu multe peisaje frumoase. O calatorie pe cinste.

In aceste randuri mi-am propus sa va impartasesc experienta mea. Cred cu tarie ca fiecare putem si meritam sa avem o cariera cu sens. Desigur, caile mele nu sunt neaparat caile voastre, pot sa se asemene sau pot sa difere complet. Iata exemplul meu, in cinci etape.

I. Lipsa orientarii

Am ajuns sa gasesc sens in ceea ce fac pornind de la o lipsa. Lipsa orientarii. Am suferit teribil ani de-a randul in care habar n-aveam ce liceu sau facultate sa aleg, ce ma pasioneaza, la ce sunt bun si pana la urma ce o sa ajung in viata. N-am avut parte nici de consilieri, coachi sau mentori, nici de programe de cunoastere de sine sau orientare. Am avut doi parinti care au facut tot ce au stiut mai bine sa ma ajute sa imi cladesc o cariera de succes.

Asa am ajuns sa fac un liceu de top, doua facultati la zi, in paralel si un master (evident), ca sa am un CV cat mai solid, si deschideri cat mai multe catre domenii cat mai banoase. Apoi am ajuns, inevitabil sa lucrez in multinationale, unde umbla vorba ca sa face banu’ gros.

II. Constientizarea

La un moment dat, insa, ceva s-a intamplat, un declic. Nu devreme, facusem 21. Din curiozitate am intrat in AIESEC, un ONG pentru studenti. Acolo am fost repartizat in depatamentul de Resurse Umane si am inceput sa fac training, recrutare si tot felul de proiecte. Era o energie buna, un mediu stimulent, imi placea la nebunie, dar era o mica problema – nu faceam niciun ban (ba mai si dadeam).

Tot acolo am descoperit dezvoltarea personala, autonomia. Am inteles ca pot sa imi aleg singur drumul si ca pot sa imi definesc propriul succes. Am inteles ca tine de mine. Aveam mentori, aveam programe de dezvoltare, dar drumul era inca lung. Facturile se plateau cu bani si nu prea mai puteam sta pe ai alor mei.

III. Incercare si esec

I-am dat inainte cu multinationalele, o varianta decenta, la indemana. Dupa un timp, mi-am zis ca as putea sa imi dezvolt propriul business, in paralel. Dupa ce m-am invartit in jurul cozii cateva luni, am realizat ca nu eram pregatit pentru asta, nu-mi ramanea suficient timp pentru mine, pentru o relatie, pentru diverse distractii. Am decis sa renunt la business, nu puteam sa ma ocup de toate in acelasi timp.

A mai trecut vreun an, am mai calculat o data si am zis sa incerc din nou, mai echilibrat, mai asumat. Dar de data asta am dat de alte obstacole – amorteala si frica. Mi-era cald si bine la job-ul pe care il aveam. De ce sa plec, cand salariul intra frumusel si nici macar nu ma stresez prea mult pentru el? Daca n-o sa iasa? Mai am nevoie de experienta. Mai stau, mi-am zis.

IV. Saltul in gol

Si am mai stat; iar amorteala s-a tot adancit. Job-ul devenise extrem de plictisitor si lipsit de sens. Nu cautam activ solutii, ma framantam. Pana-ntr-o noapte cand, stand in pat de vorba cu iubita mea, am avut un moment de sinceritate pura: „daca as putea, mi-as da demisia chiar maine!”. A sunat puternic. Am ezitat o secunda, dar apoi mi-am zis:„stai asa, de ce sa nu pot? Asta e, asta trebuie sa fac, o fac!”. Fara sa o mai gandesc prea mult, a doua zi mi-am prezentat demisia la una dintre cele mai mari corporatii din lume.

Au urmat opt luni de proiecte, colaborari, idei; faceam bani, dar nu destui. Nici rezervele nu mi le calculasem prea bine. Am descoperit ca oricat de multe relatii imi creasem si oricate idei aveam, freelancing-ul nu era deloc usor. Ma eliberasem, dar nu eram nici pe departe linistit. Eram intr-o permanenta cautare de solutii, adaptare, echilibrare, faceam orice ca sa mai supravietuiesc o luna.

V. Armonizarea

A venit momentul unei noi decizii. Faceam ce imi place, dar eram singur. Ca sa merg mai departe aveam nevoie de o colaborare solida, pe termen lung. Pe drum, am gasit un job. Dupa saltul in gol si experienta pe cont propriu, m-am intors in multinationale, de data asta cu o cu totul alta atitudine, cu un suflu nou. Nu mai eram dispus sa fac compromisuri, voiam sa fie cu adevarat despre mine, despre lucrul cu oamenii intr-un mod autentic, despre impact. A trecut mai bine de un an si pot spune ca e prima data cand sunt cu adevarat fericit cu job-ul meu. Am gasit ce cautam.

In plus, energia si resursele creatoare au venit la pachet, asa ca acum pot sa ma ocup si de proiecte personale, cu si mai mult impact. Asa a aparut Career Shift, un program care pentru mine inseamna a da mai departe si a-i sustine si pe altii sa isi atinga propriul sens/ succes in cariera.

Si ca sa trag o concluzie – nu regret nimic. Asa a fost parcursul meu, un drum anevoios, intins pe un numar de ani, cu multe incertitudini si cautari in orb, dar in final – am ajuns aici, unde simt ca imi e locul, ma bucur, ma incanta cu adevarat. De data asta cred ca esenta e destinatia, sa ajungi acolo unde visezi, sa nu iti compromiti cariera si viata.

Cred ca daca nu esti fericit, e esential sa recunosti! Si sa lupti, sa faci saltul. Cu curaj si incredere! Drumul poate fi mai scurt. Sigur, provocari vor fi. De-asta suntem aici, sa te ajutam sa le faci fata!

 

 

 

Matei Popilian,
22 noiembrie 2020