Primele doua intrebari pe care ti le pui in cariera

Deseori în practica mea de coaching am întâlnit nevoia unor sfaturi din registrul:

  • ”Ce dă mai bine în CVul meu … x sau y ?”
  • ”Care e următorul pas pe care ar trebui să-l fac …”
  • ”Nu-i așa că:
    • ”Recrutorii preferă candidații care au avut deja o poziție similară?”
    • ”Sunt preferați candidații care muncesc în aceeași industrie?”
    • ”Între un candidat cu MBA și unul fără … care e favorizat?”

 

Ce observați când vă uitați la aceste întrebări ?

Ei bine, eu vad doua intrebari de la care putem incepe:

 

Prima întrebare importantă: Ce vrei cu adevărat sa faci?

 

Exercițiul de a reflecta la aceasta intrebare este deseori complicat. Fie ca pare prea departe și conceptual, fie ca îl contesti ca fiind nerealist să faci chiar ceea ce iti doresti, sau presupune confruntarea unor frici mai mari. Și ce este cert, este ca nu ne da răspunsurile clare și imediate de care avem nevoie operațional (ceea ce este de obicei cazul atunci cand clientii ajung la coaching într-un moment de nevoie).

 

Dar vine un moment în viața cand nevoia de a iti asuma responsabilitatea pentru propria călătorie crește și se cere adresată. Și atunci încerci sa iti gasesti propria voce si sa nu te mai lasi ghidata de ceea ce vrea mama ta, ceea ce crede tatăl tău ca e succesul, ce vrea partenerul de la tine sau ce vrea societatea si oricine altcineva important pentru tine. 

 

Luați ceea ce spun cu “lamaie” si filtrati ceea ce e adevărat pentru voi. Cu toții avem nevoie sa apartinem și să fim acceptati.

 

Dacă ai făcut acest exercițiu deja, FELICITARI! Este un pas important și ai de ce sa fii recunoscatoare. Acum vine partea a doua a provocări căci în tumultul vieții adoptăm fără sa ne dăm seama tot felul de “trebuie” și “doar așa” de la oameni pe care ii respectăm, în care avem încredere sau pe care chiar îi invidiem.

 

Și nu e nimic rău în asta – atat timp cand este o alegere conștientă!

Cariera ta nu este o linie dreapta si crescendo. Are suisuri, coborasuri, deraieri ….

Este o super metafora derivata din filmul Lincoln (pe care îl recomand cu caldura ca exemplu de conștientizare și urmare a valorilor): probabil ca tu știi care este nordul adevărat dar asta nu iti arată și pe unde sunt mlaștinile, munții, pădurile și pericolele.

 

Deci, o abatere de doar cateva grade se poate sa te ducă în cu totul alt loc în 10 ani. Este ok sa te abati dacă situația o cere, dar a o face conștient și a nu iti schimba cursul definitiv este important pe termen lung. Mai ales dacă “drumurile corecte” vin de la alții.

 

A doua întrebare importantă: Cand vrei sa se intample?



Asta nu e situația clasică despre specificitatea în obiectivele SMART. Este o întrebare importantă pentru conștientizarea percepției despre ce e posibil și când…

 

Sa explic putin:

Dacă vrei ceva acum, se prea poate sa nu ai nevoie de următoarea certificare ACCA, de MBA-ul care crezi ca e necesar pentru promovare sau sa treci prin doua poziții similare ca sa fii validat pentru o astfel de poziție. Desigur, tinand cont de percepția pieței acestea sunt soluții valide dacă planifici sa ai rezultate în 2,3 ani. 

 

Alta strategie ar fi sa vezi ce căi alternative ai. Dacă îți asumi ca lucrezi pe o nișă de interlocutori și poziții targhetate asta presupune sa gasesti oamenii care apreciaza ce ai tu de dat acum, cine ești și ce mai ai de invatat. Și mai sunt alte cateva strategii din care sa alegi. 

 

Aici cateva dintre poveștile pe care clienții mei și le spun: 

 

“Nu vor accepta niciodată un Chief Marketing Officer care sa treaca de la servicii la produse”

“Am nevoie de un MBA ca sa intru in board”

Sau de la antreprenori:

“Companiile cumpara prețul cel mai mic”

“Piața în pandemie nu este buna pentru business”

“Nu mai sunt bani în piață”

“Ar trebui sa fie mai ieftin dacă e în online”

Etc…

 

Cu toții ne spunem povesti similare. De aceea coachingul este puternic. Poate genera schimbări de percepție care sa ajute la rescrierea poveștii prezente. 

 

Asta se intampla cand mergem la întrebările următoare:

“Ti-ar plăcea sa lucrezi cu acei oameni?” (aceia care gandesc asa)

Apoi… “Cu cine ti-ar plăcea sa lucrezi?”

Și răspunsurile suna cam asa:

“Mi-ar plăcea sa lucrez cu oameni care “mă vad”, cu oameni care apreciază cine sunt, ceea ce știu deja și care au încredere in mine”

 

Deci… Tu cum lucrezi cu poveștile pe care ți le spui ?




Mihai ZANT,
09 decembrie 2020